Unul dintre lucrurile pe care nu le-am inteles niciodata la designerii de moda e homosexualitatea.
Purtam la un moment dat o discutie cu Irina despre faptul ca mi se pare total aiurea sa fii gay si sa creezi haine pentru femei. Nu stiu cum as putea sa gandesc o haina daca nu m-as gandi la persoana pe care o imbraca. Matasea alunecand pe forma perfecta a coapselor, senzualitatea si perfectiunea sanilor, gatul lung, pielea fina, parul matasos, buzele carnoase, ochii...cred ca ati prins ideea.
M-am gandit la doua ipostaze/explicatii. In primul rand poate ca, fiind inconjurat mereu de atatea femei mai mult sau mai putin imbracate (de cele mai multe ori mai putin), ajungi, ca designer, sa devii indiferent la tot ceea ce inseamna femeie. E un fel de impotenta. E ca si cum ai manca doar caviar si sampanie zile la rand, pana la urma ai ajunge sa vomiti doar gandindu-te la ele. O alta explicatie care mi-a venit in minte e oarecum fantastico-freudiana. Poate ca, incercand sa "ghiceasca" ce e in mintea femeilor si sa anticipeze ceea ce-si vor dori acestea sezon de sezon, ajungi sa devii una cu ele. Psihic cel putin. Incepi sa gandesti ca o femeie, incepi sa te comporti ca o femeie si in cele din urma devii femeie. E destul de infricosator si parca prea improbabil.
Ar mai fi si o a treia varianta: e trendy sa fii gay. Aici insa nu ma bag. Nu ma bag din simplul motiv ca nu pot sa concep ideea de a fi asa cum esti fara a te simti in acel fel. Mai ales cand vine voba de orientare sexuala.
Si ca sa nu uitam de unde am plecat: Women are beautiful!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu